Emotiile unui nou inceput

     

       Emotii. Emotii de toamna, priviri curioase, rasete, furnicaturi in stomac. Un portal spre o noua lume, o noua dimensiune, spre noi senzatii. O usa pe care scrie ,,Descopera-ma!'', uitata deschisa intentionat ca pe tine sa te roada curiozitatea si sa ii calci pragul. O licarire in ochi si in suflet alinata de pasi. O ancora aruncata pe un pamant nou. Un stilou pe care il primesti pentru a-ti scrie urmatoarea pagina a vietii. O cheie cu care vei deschide o cutie in care se ascund noi vise, sperante, iluzii, dezamagiri. Un pas catre maturizare... LICEUL.
       Nu stiu cand a trecut timpul. Acum am impresia ca nu doar a trecut, ci a zburat pur si simplu. Nu m-am gandit la asta atat de profund, pana... acum, cand m-a tras de maneca tricoului si mi-a spus: ,,E timpul sa cresti mare!''. Eu i-am spus: ,,Am crescut! Nu sunt eu prea inalta, dar am crescut!'', la care El mi-a raspuns: ,,Da, asa este, dar e doar inceputul. E timpul sa cresti cu adevarat!''  Si are dreptate. Nu stiu ce ma asteapta, dar sunt nerabdatoare sa aflu. Mai e o zi. O singura zi.
       Fete noi si zambitoare, caractere puternice sau nu, la locul lor sau bagacioase, domoale sau bataioase, sunt camarazii mei. Pornim impreuna intr-o lupta ce va tine patru ani frumosi, traiti cu intensitate, care ne vor ramane pentru totdeauna intipariti in minte si in suflet dispusi sa ne imprumute cate un zambet sau cate un hohot de ras atunci cand ne aducem aminte de ei. 
       Voci puternice si autoritare, calde si calauzitoare, ne vor indruma creierele in acest timp. Oameni ce risca sa isi consume toti nervii sau sa se mandreasca cu noi. Ore, minute, secunde in care vor trebuii sa ne suporte sau sa se bucure de noi si cu noi.
        Pereti ce ne vor auzi shushotelile si chicotele de ras. Banci ce ne vor gazduii pe noi, BOBOCII. 

        Emotii. Emotii si nerabdare...